- Dupa tipul de interventie:
Psihoterapie individuala asumata
Atunci cand o persoana decide sa inceapa o psihoterapie individuala, o face pentru ca simte ca poate face o schimbare in viata sa.
Exista doua situatii majore in care un pacient solicita o psihoterapie:
- Cand exista un simptom manifest, explicit fara de care intentia de a incepe o psihoterapie nu exista. Obiectivul psihoterapiei porneste de la simptom si se largeste pe masura ce se inainteaza.
- Cand este intentia de intoarcere spre sine, fara un pretext dat de simptom ci pentru a vedea ceea ce se intampla. Obiectul psihoterapiei pare sa fie de la inceput viata pacientului, trairile lui, istoria lui asa cum este ea.
Aceasta pagina este dedicata pacientilor din a doua categorie. Pentru cei care au simptom sau au primit recomandare ii invit sa activeze celelalte linkuri de pe sit, acolo unde se regasesc sau li se pare ca se potrivesc cu contextul. Celelalte pagini ale acestui sit le este dedicat lor.
Cine sunt cei care solicita o psihoterapie individuala asumata? Sunt femei si barbati, adulti care au asigurata existenta, care au o istorie de viata, s-au casatorit, au divortat, s-au despartit sau nu de parinti, au sau nu au o familie, au un loc de munca. Au trecut prin experiente placute si prin momente de suferinta. Cu alte cuvinte exista o istorie care este prezenta in continuare in viata lor, pe care simt nevoia sa o integreze, sa se cunoasca si sa inteleaga.
Aceste persoane sunt capabile sa sustina efortul presupus de o psihoterapie si nu ma refer doar la aspectul financiar, ci si la cele legate de implicatiile emotionale si la impactul de schimbare provocat de descoperirea, intelegerea, abordarea continuturilor proprii inconstiente.
Fiecare persoana are un inconstient, acest aspect de multe ori apare ca fiind o permanenta mirare, pacientii mirandu-se deseori ca ceea ce se intampla cu ei este dincolo de ratiunea si controlul lor. Ca inconstientul apare in vise, in simptom, in creatie si in diferitele travalii pe care le depun, ca acest inconstient este prezent si de multe ori conflictual.
In urma cu cativa ani, eram pe un forum care discuta despre psihoterapie. Am intalnit o parere care mi s-a parut semnificativa – „o psihoterapie este ca si curatenia de craciun, se face odata , apoi apare o intretinere”. Intre timp am constatat ca lucrurile nu stau chiar asa, ca exista transe de psihoterapie, uneori cu acelasi psihoterapeut, alteori preferand un altul.
Terapia individuala, devine:
- un instrument de scoatere la lumina a grupului intern (persoanele intalnite in diferite momente de viata si care au lasat o urma in realitatea psihica a unei persoane),
- instantele topice care fac ca o persoana sa reactioneze si sa actioneze intr-un fel sau altul,
- mecanismele de aparare prin care a reusit sa integreze energia inconstienta in social si sa se adapteze la realitate,
- relatiile cu sine si cu cei din prezent,
- realitatea sociala si modul de adaptare la ea specifica structurii sale,
- modul in care nevoile, dorintele si asteptarile si-au spus cuvantul in decursul timpului.
O psihoterapie individuala in acest mod este o optiune autentica si nu una disperata sau incercata ca ultima solutie intr-un context dat. Este o decizie pe care o persoana o ia pentru sine la un moment dat, in viata sa. Consider ca orice persoana care are un nivel cultural, social si psihologic are reale beneficii dintr-o psihoterapie individuala asumata. Este un travaliu care se intinde pe durata unor ani de zile, cu o frecventa stabilita de comun acord (recomandabil 3 sedinte pe saptamana).
Psihoterapeut Claudiu Ganciu
|