- Dupa tipul de interventie:
Abordarea copilului in terapia familiala se face prin intalnirea familiei cu o echipa de psihologi. Exista mai multe motive pentru care se prefera un cadru de neo-grup in care participa atat familia cat si o echipa de terapeuti. Unul din aceste motive este legat de faptul ca un copil nu poate trai in afara propriei familiei, iar participarea grupului familial la terapia copilului inseamna si integrarea sa in mediu, ei sunt participanti directi si nu sunt neutri, independenti de ceea ce i se intampla acestuia. Daca ne propunem sa abordam suferintele care ii aduc la psiholog pe parinti cu copiii si adolescentii lor, este nevoie mai intai sa vedem care este cererea lor, apoi ce se intampla cu copilul sau adolescentul si cum a ajuns in situatia problematica si apoi sa ne indreptam catre a gandi un mod de a-i ajuta. Parintii pun intrebari despre copiii si adolescentii lor, cer ajutor pentru ei in diferite contexte:
• Unii simt confuzie, sunt speriati, intrigati de anumite manifestari, comportamente ale copiiilor.
• Altii cauta o solutie pentru o situatie, cum ar fi mersul la gradinita sau la scoala, ce si cum sa-i spuna copilului despre un anume lucru (un deces, un divort, adoptia, mutarea etc).
• Fie cauta o solutie pentru o problema punctuala aparuta la un moment dat (copilul a inceput sa se balbaie, viseaza urat de la un timp, nu mai mananca, lipseste de la scoala, este violent, este trist etc).
• Exista si situatii in care relatia dintre diferiti membrii ai familiei este cea care ii face sa ceara ajutor. Parintii simt ca nu se mai “inteleg” cu copilul sau adolescentul, comunicarea lor lipseste, parca vorbesc “limbi diferite”. Fie adolescentul se simte neinteles, nu poate intra in relatie cu ceilalti, nu isi poate face prieteni.
• Alteori, altceva pare in neregula, de exemplu parintii isi pun intrebari despre dezvoltarea copilului, despre modul in care se joaca, comunica.
Sigur ca exista multe alte feluri de suferinte, intrebari, semnale de alarma, pe care le putem “asculta” in diferite feluri. Unul dintre moduri este a ne centra pe copil sau adolescent si a incerca sa intelegem problema ca fiind a lui, apoi sa gasim o modalitate de a lucra cu el pentru gasirea unei solutii. Doar ca niciodata copilul sau adolescentul nu cer ajutor intr-un mod direct ci prin intermediul familiei. Astfel ajungem sa ne punem problema ”ascultarii” a ceea ce familia aduce: o suferinta, o intrebare, o nemultumire, reprosuri, cereri, confuzie, indoiala, conflicte. Am trecut astfel de la o modalitate de tratare individuala a problemei la una familiala si la “ascultarea” intregii familii in ansamblul ei. Apar insa intrebari cum ar fi: De ce copilul sau adolescentul este cel pentru care parintii cer ajutor?
Cum ajunge “problema”, suferinta familiala sa fie manifestata de el in diferite modalitati (simptome)? Ne gandim ca el este cel mai “sensibil” membru al familiei si ca nu dispune de mecanisme de aparare impotriva suferintei, conflictului sau tensiunii din familie si asa ajunge sa se “imbolnaveasca” el insusi, pe cand ceilalti “fac fata”, “trec peste”. Pe de alta parte, putem in aceeasi masura sa spunem ca el este cel mai “puternic” membru al familiei si prin simptomul sau “cauta” o rezolvare pentru suferinta familiala. El este ca un fel de receptor al acestei suferinte pe care o si arata intr-o forma manifesta si astfel ea nu mai ramane ascunsa, neobservata, ignorata.
Luand in considerare aceasta ipoteza a suferintei copilului ca manifestare a unei suferinte familiale, se impune o abordare a familiei in ansamblul ei si o “ascultare” grupala, in care limbajul este atat verbal cat si non-verbal. Asta ne permite sa putem primi cat mai multi membrii ai familiei, inclusiv pe cei care sunt prea mici pentru a se putea exprima in cuvinte sau pe cei care de obicei nu vin (bunici, alte rude, frati sau parinti vitregi etc).
In mod obisnuit, selectia copiilor care pot sa fie luati in terapie de catre echipa se face pe o perioada de 2 – 3 sedinte in care se analizeaza situatia actual, simptomul, modul in care familia este organizata. Dupa aceasta perioada, terapia copilului are in mod obisnuit o frecventa saptamanala sau la doua saptamani.
- Dupa simptom:
- Infertilitate
- Atac de panica
- Gelozie
- Divort
- Disfunctii sexuale
- Pentru profesionisti – formari si consultatii:
- Inchiriere cabinete
- Formare terapeuti psihanalitici de familie
- Formare psihologi specializati pe grupuri psihanalitice de copii si adulti
- Consultatii Rorschach
|
